Tacenda - ceea ce e mai bine să rămână nerostit

De ce Tacenda ești tu
“Cine ești tu”?
Te-ai întrebat poate sau ai fost întrebat … “cine ești tu”?
E o întrebare – provocare grea, care te pune în dificultate, indiferent de cât de bine crezi că te cunoști. Ești o călătorie către tine, către propriile-ți trăiri și emoții, către ceea ce rămâne în urma ta la finalul unei zile, la finalul unui anotimp, sau poate ești ceea ce vezi în oglindă, ceea ce gândești, simți sau ceea ce iubești!
Ce iubești?
Una dintre cele mai spectaculoase și mai intense laturi ale vieții umane este reprezentată de implicarea oamenilor în iubire. În concret, în relația de cuplu. Implicare directă, indirectă, reală sau imaginară totală sau discretă.
Legăturile dintre oameni capătă valențe nebănuite odată cu trecerea timpului și consumarea unor etape sau înfruntarea unor provocări. Practic relația de cuplu este vie și își construiește drumul său, folosindu-se de cei implicați (doi sau mai mulți, desigur), sau chiar de cei ce stau deoparte suspinând sau visând, asemenea vrejului de fasole din povestea lui Jack.
De multe ori, cei implicați nu mai pot rămâne stăpâni pe viețile lor, acestea derulându-se ca un film ai cărui spectatori neputincioși se găsesc, sau ca un vis ce furnizează nebănuite surprize, răsuciri dramatice, repoziționări inimaginabile.
Sentimente și stări, cum ar fi iubirea, pasiunea, dragostea, ura, dezamăgirea, detașarea, suferința, căderea, înălțarea, singurătatea, liniștea, nesiguranța, trădarea și câte și mai câte, pot coexista laolaltă și se pot succeda subit, fără o aparentă și consistentă rațiune creând emoții de tot felul, dar, mai ales, lăsând urme adânci, răni gata să reînvie sau cicatrici uitate de timp.
Pornind de la experiența personală, am considerat că tumultul matricei de trăiri este o amprentă personală (și, de aceea, unică), un veritabil cod emoțional al individului în relațiile amoroase. Ușor, ușor, am constatat stereotipuri ce pot fi regăsite într-un film, un roman sau un text de cântec. Observațiile pe care le-am făcut de-a lungul vieții, până acum, nu s-au mărginit la cărți, filme sau cântece, ci au tras cu ochiul în grădinile proxime. Constatările vin în mare măsură să-mi confirme senzația avută inițial, cum că am fi unici.
Doar că, și acum sunt din ce în ce mai convins, așa ni se pare.
Revenind la provocarea “cine ești tu”, găsesc că poți fi toate cele enumerate la început sau poate mai mult decât atât, poți fi tăcerea din toate astea, ceea ce nu e la vedere și e mai bine să rămână nerostit ... De aceea Tacenda poți fi chiar tu!

Ce a fost înainte de Tacenda:
Textele cântecelor din Tacenda au fost scrise în mai mulți ani, în diferite momente ale vieții mele, observând atent ce se întâmplă, dar mai ales ce s-ar putea întâmpla. Au fost scrise inițial ca idei, cu ritm și rimă pe alocuri, ce mai, au fost inițial poezii.
Cu timpul mi-a venit ideea să le cânt, pentru că ideile gândurilor mele s-ar împleti în armonii și astfel, ar ajunge la mai mulți oameni.
Din acel moment a început munca.

Ce ne povestește Tacenda:
Cu siguranță, fiecare cântec din lume are povestea lui.
Bineînțeles, și ale mele au povești tulburătoare, dar puse cap la cap (în ordinea de pe album), cântecele din Tacenda ne spun o poveste distinctă și amplă. O veritabilă biografie a unui cuplu ce poate fi perfect în imperfecțiunile-i. Această istorisire debutează pe ”Strada noastră”, o stradă oarecare din București ajungând într-o altă dimensiune din Galaxie, pe o stea.

Ce ne cântă Tacenda:
Sunete firave, mai întâi, dau impuls și curgere muzicii cântecelor Tacendei. Astfel pornesc construcțiile armonice și cele ale structurii formale, stârnind ulterior rețele timbrale și energetice, de expresii și de intensități ce se află în permanent dialog. Se luptă, dansează, se îmbrățișează pe ritmurile pasiunii și ale simțurilor treze.
Tacenda a putut cuprinde cele mai multe instrumente, cele mai diverse, cele mai expresive și cele mai apropiate de sufletul meu. Nu le voi dezvălui aici. Vă voi lăsa pe voi să le descoperiți. Să vă surprindă, să vă învăluie și să vă conducă cu emoție prin poveste.
În spatele acestui album stă o întreagă echipă, de artiști, muzicieni, sunetiști, instrumentiști, soliști, prieteni, etc. Fiecăruia în parte le sunt recunoscător și le mulțumesc pentru că au acceptat să împărtășim această experiență și pentru că au înțeles că putem fi mai buni împreună. Melodiile Tacendei își dau mâna într-o poveste unitară în care fiecare are propria-i contribuție.

Ce emoții îmi transmite Tacenda:
Am fost întrebat ce emoții îmi transmite muzica albumului Tacenda.
În primă instanță am avut un blanc. Am realizat că de câțiva ani muncesc la acest proiect, dar 99% în din timpul alocat, am fost producător, editor, dirijor, manager, om de comunicare și orice altă activitate colaterală, absolut necesară, dar restantă emoțional.
Sentimentul ce mă animă acum, la câteva clipe înaintea apariției pe piață a albumului, este un mix de fericire și speranță, situația fiind asemănătoare cu cea a alergătorului de maraton care, după o cursă extenuantă, reușește să intre pe stadion, în aplauzele și ovațiile publicului. Fericire că am reușit să termin ”cursa” și speranță că fiecare secundă de muncă, fiecare notă cântată și imprimată, fiecare leu investit, se vor materializa într-o bucurie pentru cel care va asculta albumul.
Dincolo de emoțiile ”la cald”, există în interiorul meu o mulțumire și o nelimitată bucurie și, de ce nu, mândrie, că am reușit să transpun în realitate acest album concept, sau musical, dacă vreți, întocmai cum mi-l imaginam și în care cred că mulți își vor găsi propria poveste.
Căci TACENDA ești tu ... remember?